- Nou
Ioan Burlacu - Biserica de la Râșca (2022, u/c - 51x60cm.)
3.000,00 RON
Fără TVA
Ulei pe texo (carton special, superior și texturat, ca pânza). Semnat dreapta jos, precum și pe spate.
IOAN BURLACU Bio:
Nascut la 08.07.1954 – Botosani /Studii : Universitatea de Arta- Iasi -1978 ; 2013-14 / Univ. Nat. de Arte. ,, G..Enescu,, -Iași. Membru U. A. P. filiala Bacau din anul 1992 .
EXP. PERS 2024- “Incinta”-Centrul de Cultura “G.Apostu- Bacau; 2022-‘’Decupaje”sala multim. -bibl.jud. “D.Sturza”- Bacau, “Desveliri” -Galeria “Dana” Iasi; 2021 ” Decupaje”-sala de exp. temporare Horia Bernea , in cadrul zilelor Eminescu –Ipotesti; 2019- ‘’Un punct, doua cercuri’’ (cu Dragos Burlacu) –galeria Karo Bacau; 2018- Obiect si grafica- Centrul de Cultura Moinesti ; 2016- Primăria Moinești - ,,Alcătuiri Dada” (simpozion - Centenar T.Tzara); 2016 - Muzeul de artă comparată Sângeorz-Băi -“Arc Rotitor” ( proiectul ,,Formă si Dialog,, ) 2009 – “Arc Rotitor”- Galeria ”Nouă” a UAP Bacău; 2005 – “Evadări posibile”-Galeria ,,I.Frunzeti” a UAP Bacau ; 2000 BRD- Bacau ; 1996, 1997 – Galeria “ Ad hoc“- Comitetul jud.de Cultura- Bacău; 1989- gal. “ Geneza “ Moinesti ;
EXPOZITII DE GRUP
2024- Gal.Frunzetti -“Mioritei 21; 2023 Gal.Frunzetti Bc;-“Mioritei 21”; Muzeul national “C.Brancusi”, Tg.Jiu exp grup “Imperceptibil”- Mirela Aura, Ioan Burlacu, Ion Isaila; 2022- “LaTerscani, artiști băcăuani” –Teatrul mun.Bacovia; “Artisti plastici băcăuani în col. Muzeului Bc”., gal Alfa ; “Peisajul între figurativ și abstract”-“Incandescent 2 ”; -Muzeul de Arta Bistrita; 2022- Salonul Nat. al Sticlei- gal.Orizont; Bienala de desen- Arad; Zone strategice de creatie-gal. Karo: Bienala Albastra- Brasov; “Interferente”-Botosani’; Bienala de Arta ‘’Lascar Vorel”- P.Neamt; Semn Tainic –Satu Mare. 2021--“Mioritei 21”-gal. Frunzetti Bacau; ” Incandescent” I - M. T.R. Bucuresti; Muzeul de Arta Bistrita ” Incandescent” II; Muzeul de Arta Bacau- “Arta comparata”; “ Tescani 45”-gal.Alfa Bacau; “Cu ochii intredeschisi”- gal Karo Bacau ; Gal.Frunzetti - “Izolart”- exp. grup; Salonul anual – Timisoara 2020-“Mioritei 21”-gal. Frunzetti Bacau; “Forest”-gal. Karo Bacau; A 32 a editie a Atelierelor Salonului National al Sticlei, exp.online (UAP); “Cahla” – M.A.C.Sangeorz Bai; 2019- “ Ordinul mastilor colorate ” galeria Forma Deva ; Simpoz. Internat.Dada East-Tout Est Dada- Moinesti; –‘”Crucea’’ ,Univ.- Craiova, Bienala de Arta ‘’Lascar Vorel”- P.Neamt; “Fotografi fara frontiere”- galleria Frunzetti Bacau; 2018-Anuala de arta fotografica Bacau ; ,,Artisti bacauani,, galeria ,,Amfitrion de la Patria,,-Brasov, ; Galeria Karo- Bacau, ,,Cabinetul de curiozitati ; Exp.grup- Galeria ” Rudolf Schweitzer Cumpana” -Pitesti; UAUIM Bucuresti –Univ.Craiova -”Crucea’’ ; 2017- M.A.C. Sangeorz- Bai -,,Suveica-port si transport,, ; Bienala Nationala de Arta Plastica ,,Lascar Vorel,, Piatra Neamt (nominaliz); Bienala de Carte Bibliofilă și de Carte-Obiect (ed.I) – M.N.L.R. ,, Suveica port si transport”; M.A.C. Sangeorz- Bai;- Galeria ,,Th .Pallady” Iași – Salonul Erotica; 2016- Galeria Karo Bacau- ,,Autoportret,, ,,Ad Bacum,, - Elite Art Gallery Bucuresti ; ,,Tescani- 40 ani,, - Galeria Romană- București ; 2015- Salonul ,,Interferente,, Galeria S.Luchian ,,Botoșani; 2014- Galeria Hellios Timisoara,. Simpoz. ,,Mraconia ,, 2010-Bienala ,,Ion Andreescu,,- Buzău (nominalizat). 2009-„Scris, formă, simbol” -Galeria de artă contemporană- Bacău ; 2008-,,Experiment,, Galeria ALFA Bacău; Eleusis Gallery, Iași- Romania; 2007- „Zoomorfe”- Galeria de artă contemporană- Bacău; „Finnish-rumanian art exhibition”-Sala Thalia –Sibiu; 2006- „Artă comparată”-Gal.de artă contemporană- Bacău; 2006, 2007- Bienala Ion Andreescu-Buzau; 2001 – Salonul National – Bucureşti; 1998 – “ Experiment “ -Galeriile de Arta Oradea ; ,,Tabera de pictura Sadau,, – Suceava; “ 17 Artisti “ – Muzeul Literaturii Române Bucureşti ; Salonul Internaţional de Artă- Reşiţa ; 1997- (1999-2001) , Bienala de Arta Plastica “ Lascar Vorel “- P. Neamt ; ; 1997 - “ Peisagisti Bacauani “ – Centrul de Cultura “ George Apostu “ Bacau; 1993 – expozitia filialei U.A.P. Bacau – Galeria “ Victoria “ Iasi ; 1992 “ Artisti Moldoveni “ galeria “ 3 / 4 “ Teatrul National Bucuresti ; 1991- “ 13 Artisti “ – Galeria “ Caminul Artei “ Bucuresti ;1991 “Saloanele Moldovei “ Bacau – Chisinau ; 1990 Bienala Tineretului –Galeria ‘3 / 4”– Teatrul National Bucuresti ; 1988 – Expozitia Nationala a Tineretului – Baia Mar; 1986 Bienala de Pictura si Sculptura - Galeria “ Dalles” Bucuresti.
STAGII ȘI EXCURSII DE DOCUMENTARE: 2023-Balcik; 2019-Tel Aviv ; 2013- Ravenna; 2011-Roma ; 2007-Opisnia (Ukraina); 2002- Paris,; 1996- Praga.
EXPOZITII DE GRUP IN STRAINATATE : 2021- Bienala Di carta –Schio-Italia; 2017- ,,Abstract, Expressionism & Informal Art” Legnano- Italia, ,,Summer Art Expo,, Torino- Italia; 2008 Limoges (Pavillion du Verdurier), Gueret, Tulle-Franţa; 2006 Chisinau- Com. muzeal ”C.Brâncuşi”-Chisinau; 2004 Chişinău –„Bacau- Bistriţa- Bucureşti ; 2002 “Comme vous emoi”– Montreuil – Paris, Franta; 2000 City Gallery-Tampere Finlanda; 1996 Muzeul Husit Tabor-Cehia, Ambasada Română Praga -Cehia ; 1993-Wiesbaden 1992 Târgul Internaţional de Artă Sevilia- Spania ; 1992 Laussane -Elvetia ; Moscova -Rusia ; 1991 Tirana –Albania.
TABERE DE CREATIE : 2024…….2020- Râsca; 2016-2021- Moinești ; 2014- Mraconia-Ro; 2013, 2014, 2015 –Straja ; 2011- Câmpulung Muscel- România ; 2006-Chişinău-Rep. Moldova ; 1993, 2000,; 2003-2004-2005-Slănic Moldova ; 2001-2003 –Ipoteşti; 2001 – Durău; Moinesti ; 1999-Sadau-Suceava ; 1991, 1994 , 1998, 2015 – Tescani; 1993 – Agafton ; 1988 – Baia-Mare ; 1986, 1988 , 1990 , 1991 -Măgura , Bacău ; 1982-1986 – Berzunţi ;
LUCRARI IN COLECTII PARTICULARE SI DE STAT : Romania, SUA, Franta, Italia, Anglia, Germania, Elvetia, Spania, Canada, Ukraina, Dubai; Primaria Dorohoi; Muzeul de arta Bacau; M.N.L.R.- Buc.; Muzeu G. Enescu-Tescani.; Memorialul M. Eminescu Ipotesti, Muzeul Petrosani.; Gimnaziul de ceramica Opishnia- Ucraina; Min.. Culturi- Chisinau, Muzeul Nat. “C.Brancusi”-Tg.Jiu; Col. municipiu Schio-Italia
LUCRARI de ARTA MONUMENTALĂ“ Omagiu “ mozaic Casa Memoriala “ G.Enescu “ , Dorohoi- 1977;
Bornă la Orăstie, Via Transilvanica - Ioan Burlacu. "Omul bornă"- (1-Stramoșii, 2- Apărător, 3- Soare încolțind) - 2024.
PREMII : 2019- Diploma excelenta, Bienala de Arta ‘’Lascar Vorel”- P.Neamt; 2009 - Premiul filialei UAP Bacău ; 2008- Premiu pentru pictură al revistei „Plumb”; 2005-Premiu de excelenţă al Fundaţiei culturale ”Georgeta şi Mircea Cancicov pentru calitatea expoziţiei personale “Evadări posibile”; 2002- Premiul Ministerului Culturii al Republicii Moldova (Saloanele Moldovei.
Debut editorial în 1989-ATENEU - volume de poezii: 2011 "Blick-ul efemeridei" ed. Vicovia Bacău ; 2019 - “ Săditoarea de urme” -ed. Paideia Bucuresti
-2018-cocurator Simpozion “Centenar T. Tzara”- Moinesti
-1993-2004 -vicepresedinte UAP.Bacau
-din anul 1994, profesor de arte vizuale - C.N.de Artă "G.Apostu"-Bacău ;
-Colaborări cu grafica, ilustratii, coperta de carte, afise, poezie, proză, articole social-culturale, în ATENEU, VITRALIU, PLUMB, CADRAN CULTURAL, MONITORUL DE Bacău, OBSERVATOR de Bacău, DEŞTEPTAREA, Antologia PLUMB 2008/ Bacău, Retrospective 2-Avangarda XXII-Bacău.
-Apariţii în: Who s who Romania 2002; Dialoguri în atelier -Carmen Mihalache Popa 2005 ed.Cronica; Enciclopedia Artiştilor români contemporani, vol I- Al. Cebuc V.Florea, Negoiţă Lăptoiu, Negoiţă Lăptoiu 1996 ed. Arc 2000 ; Ipoteşti topos eminescian-Valentin Ciucă, Ctin Prut, ed.Geea 2001; Creatori din Moldova de Mijloc- album bibliografic Viorel Savin ed.Casa scriitorilor Bacău 2005; Un secol de arte frumoase în Moldova,vol. I -Valentin Ciuca, ed. Art XXI- 2009; Tescani-40 de ani de peisaj- Muzeul National ,, G. Enescu,,- 2016, Reviste: Ateneu, Tribuna , Viata romaneasca , Arte 20 (Italia), Modernism.ro , Agonia.ro, Noise Poetry, Parnas XXI.; 2020 “Cronofiabile” si “Interviuri”-(M. Manta) ; Modernism.ro , Agonia.ro, Noise Poetry, Parnas XXI; Artisti plastici bacauani in colectia Muzeului de Arta Bacau-2022
-Pictura lui Ioan Burlacu, copacii și colinele acesteam îmi amintesc de unele lucrări de tinerețe ale lui Luchian Horia Bernea, Magura 1988 (Enciclopedia artistilor romani contemporani, vol I, 2000)
-Mi-l amintesc pe pictorul Ioan Burlacu tânăr (și eu eram tânăr pe atunci) la Tescani, cu șevaletul în peisaj. Horia Bernea (și el tânar în acele vremuri) îl prețuoia, îi aprecia pictura. Suntem, de atunci, toți trei, prieteni pe viață.
Mihai Sârbulescu – (catalog Ipotesti 2021)
-O mențiune special merită acuratețea profesională cu care se prezintă Ioan Burlacu, copacii săi rămânând ființe, nu simple amintiri sau umbre, subiectivitatea interpretării neacoperindu-le prin tehnici, respirația în rezonanțe de albastru. Radu Negru- Patria în pictura de astăzi, Ateneu 1989
- Ioan Burlacu reprezintă o altă zonă a Moldovei, Bacăul. Este pictor, colorist înnăscut, înrădacinat în tradiția „școlii de la Tescani”, dar și realizatorul multor obicte de factură dadaistă, ca un omagiu adus lui Tristan Tzara, care s-a născut în zona în care activează artistul. A inventat tehnica „decolaj”. Una din aceste lucrări poate fi văzută în expoziția de la Schio.
Ovidiu Petca- catalog Bienala DiCarta Papermade , Schio-Italia-
Lumina , cuvânt și forma
Cunoscut ca un artist dedicat peisajului, apropiat de școală de peisaj de la Tescani și Măgura Ioan Burlacu se definește în anii 80 – 90 în studii ale naturii în plein air, fiind remarcat și stimulat de Horia Bernea și mai recent de membrii grupului Prolog. Neliniștea și căutarea se mută mai apoi în zona poeziei o preocupare mai veche care se materializează prin diverse publicații și două volume de poezie.
Trunchiul
Undeva la intersecția celor doua apare ca o deconstructie a naturii obiectul tridimensional. În practicile sale Ioan Burlacu pendulează în jurul naturii și a simbolurilor universale recicland forme , texturi oarecum familiare. Creanga de copac capătă alte semnificații devine o materie modelabila, își schimba forma dar își păstrează caracterul . Artistul devine în cazul ăsta un îndrumător fin al creșterii, modelează fără sa distrugă.
Obiectul
Apare din ready made, din colări inverse unui malaxor în care introduci pentru a mărunți, Ioan Burlacu aduna bucăți pentru a reclădi un întreg. Întreg care capătă conotații diverse cu asocieri surprinzătoare și nu lipsite de umor. Aici se vede puternicul spirit de reciclare al artistului care adună , adună și reclădește la propriu. Construiește fără a avea obligat un concept ci împins de o nevoie interioară de reconstrucție/ recompunere. Obiectele devin suprinzatoare , colajul 3d la început te poate deruta dar la o lectură mai îndelungată și mai ales pus în contextul unui univers personal capăta sens.
Dealul
In peisaj , artistul se dovedește un virtuos al tonurilor de gri și al structurilor naturale , vibrația vegetală este omniprezentă. Aici nu își dorește să suprindă ci să deprindă un meștesug o înțelegere veche pe cale bătătorită de generații înainte dar cu o nota personală, rafinată tonal și cromatic. In plein air natura și lumina îl obliga la o atacare a suprafeței rapidă cu reveniri puține- timpul conteaza.
Reciclarea (recircularea)
Universului complex al lui Ioan Burlacu se împarte în două zone de căutari: unul realist recognoscibil având ca punct de plecare natura și unul experimental/deconstructivist în care se lasă purtat de proprietațile materialelor și al tehnicilor. Clasicul experimental prezintă două fețe ale aceluiași artist, mereu în căutare, mereu dornic să găsească ceva, dar nu așteaptă să găsească ceva pentru că apar alte provocări. Dacă la peisaj putem vorbi de drumuri, la prima vedere clare, de studiu, în zona obiectului și al ready made- ului artistul devine un deschizator propunând noi conexiuni între materie și formă , o reciclare a primului punct de plecare- peisajul.
-Dragos B u r l a c u, artist vizual - 2016( pliant exp pers. Ipotesti 2021)
de ce peisaj ?
1 -Intorcîndu-mă pe drumul peisajelor mele ajung la copilărie- atunci când doar cu ochii și pașii pictam imaginile nordului- acolo unde văzându-le, creșteam.
2- Pictarea acestor imagini dupa natură e mai importantă decât o fotografie și mai grăitoare ca o mie de cuvinte.
3- Din primele tabere de creație am întalnit artiști remarcabili care tratau plein air-ul ca pe un exercițiu esențial, ca pe o ” gimnastică de întreținere artistică”, indiferent ce ar lucra fiecare dintre ei la atelier. Incă mai cred că în peisaj trebuie să pictez mai ales peisaj (chiar și la Chișinau unde am făcut grafică in interiorul clădirii tot am pictat un fragment de peisaj cu fereastra deschisă. Doar la Opishnia, am modelat în șamota si la Ravena am făcut mozaic.
4- Peisajul nu e deloc cel mai ușor gen artistic și dacă l-aș picta mîine nu ar mai fi la fel ci doar simple picturi asemănătoare. De aceea nu pot să lucrez peisaje butaforice și neaparat vesele sau dulci. Se simte o confruntare acolo.
5- Poate fac peisaj doar pentru ca acolo e “prea mult verde” sau din cauză că eu însumi sunt , vorba lui Gheorghe Velea “, un ”pictor de vacanță ”.
8- Pictez peisaj în plen- air și pentru că în viața de toate zilele folosesc culoarea pentru alte nenumărate lucruri abstracte.
9- Imi plac volumele și perspectiva cromatică; am crescut hrănindu-mi sufletul cu pictura impresionistă... sau, doar pentru că dacă nu merg la mare, vara pictez verdele animalic al ierbii…
10 -A picta peisaj e ca și cum ai lua fructul din copac în loc să- l cumperi de la market. Pentru că a picta dupa natura creată e un mod de a te opune haosului. Nevoia de verde devine de cele mai multe ori nevoia de ordine/ protecție/ speranță. Acolo nimic nu e șui ci doar feng shui. Da, pictez peisajul pentru că trebuie să-l respir .
11- Tot peisajul e martorul și oglinda creției primordiale a lăcașului omenirii, dar și a felului în care oamenii îl pot iubi, administra, gestiona și conserva.
12-Și nu în ultimul rând, pentru ca peisajul este în realismul lui cel mai desâvîrșit aspect al irealului abstract (de aici, de la un peisaj râsturnat a plecat Kandinschi pe calea minunilor nesfârșite- între muzică si matematică- ale picturii abstracte.
- Amprenta maestrilor
-Ilie Boca cu erudiție, spectacol, entuziasm, era locomotiva acestor tabere ( bucureștenii îi reproșau că lucrează prea mult și ei au venit să se și relaxeze) Era artistul credibil, ironic, cult, enciclopedic. Un spectacol cu scenografie și economie a mijloacelor cromatice și plastice îl constituia și expunerea lucrărilor lui în tabere.
Cred ca Ilie m- a influentat mai ales in conturul neutru al desenului și economia paletei. Lucra la peisaj cu 3, 4 culori plus alb de zinc și mai mereu fără negru. Culorile rămase pe paleta le aduna pe familii cromatice și le folosea la următoarea lucrare, la desenat si mase de culoare. Nu prea eboșa! Prefera eboșa stratului colorat preliminar, dat înainte. Folosea la maxim culorile. Juxtapunerile erau importante; ca mutările la sah, știa aproape totul dinainte. Ieri ma uitam la una din cele trei Maguri, ce îmi fusese achizitionată recent; umbra naturala, ocru galben, albastru ceruleum și ultramarin, verde crom și cam atat. Câteodată lac garanța si brun Van Dych. Semănam uneori la game. Ilie folosea și galben, eu foarte rar la început (preferam ocru-galben). Cu timpul m- am distanțat suficient de mult (gamă, motiv, sinteză).
Am declarat recent unei distinse ziariste, cu ocazia aniversării a 70 de ani de viaţă a maestrului Boca că aş lua cu mine, naufragiat într-o ipotetică insulă şi trei amintiri cu domnia sa. …Prima ar fi cea a unei "tabere interzise" la Tescani, în toamna lui '89, când împreună cu un coleg grafician am avut privilegiul să-l văd şi să-l aud pe Ilie Boca cum ne făcea să înţelegem peisajul din jur- motivele câmpiei din lunca Tazlăului- "pictând cu vorbele" şi gesticulând ca un dirijor ce încerca să stăpânească natura cu ce are ea în esenţa ei fundamental pentru un artist: motiv, sinteză, forma ca semn iconic.
Parcă-l aud: -Uite bătrâne, iei casele alea, elimini de acolo din stânga, în prim plan vibrezi uşor cu ocru peste laviuri de umbră, sau... plopii de lângă biserica de lemn cu griuri calde şi grâul cu verde china în prim plan…
A doua- amintirea nopţii de la U Kajnu, când în micul local din Taborul cehesc am desenat şarjând într-un desant artistic românesc, câteva ore printre sticle de Budwaisser, "gustări interzise" şi vorbe de duh. Ilie, după ce a terminat hârtia a pictat până şi faţa de masă.
Ce seară! Ce melanj de plăceri estetice, gustative, ce sete de bere şi artă!
A treia- şi poate cea mai dragă- e noaptea târzie, albă şi proaspătă în care l-am ascultat cu nesaţ pe Ilie în camera unde dormea cu Ion, vorbindu-ne despre şcolile de pictură din Iaşi şi Bucureşti, despre personalităţile artistice prin care acestea trăiesc, precum şi despre şcolile artistice de artă din Munchen şi Barbizon, care au şcolit artiştii din cele două centre de cultură naţionale. Despre faptul că amprenta acestora din urmă, asupra evoluţiei artei din "dulcele târg", precum şi din capitală, era încă foarte vizibilă… (Amintiri din Cehia Ateneu)
-Am pictat in arealul maestrului, am stat serile la povesti/ amintiri/ taclale/ cu un vecin tonic, cult intelept, bun. M-a fascinate mereu felul in care ne prezenta modul de atac al campului vizual si motivele alese ca tema, gama propusa de culoarea locala si modul de alcatuire a paletei de lucru: cu o simplitate si disciplina aproape matematica. Placerea impusa a lucrului si numarul panzelor pictate de Ilie Boca, fascinau si “speriau”, In masura in care noi, cei ce veneam probabil si pentru boema si odihna taberei, amalgamam chemarea adevarata a unei ntabere de plain-air...
A fost o sansa sa fac prima tabara in preajma domniei sale, la Berzunti! Ne spalam la rau, culegeam mure si ciuperci, taiam lemne pentru gatitul la soba, materia prima o tineam in fantana la recesi, mai ales colindam satul, dealurile si padurile sa pictam. Seara “raportam”, discutam. Invatam, privind lucrarile greilor! (Ganduri despre Ilie Boca, imparatul culorii, la 80 de ani -Vitraliu)
-La Vasile Craita Mândra încâ se mai simțeau atunci în peisaje texturile grafice sau asprimea sintezelor monumentalistului și chiar ușoare viziuni umoristice ale desenului naturii din caricatură. Apoi am vazut apropierea de viziunile plastic ale lui Ilie Boca si cu timpul limpezirile, epurările, transparentele, ebosele calde ale stratului de baza, fascinanele teorii cu lumina care intra intr-o zona , sub o culoare si iese in alta zona sub alta culoare pe care o transforma!brrr piele de gaina, fascinatie, sigur admiratie!. Un teoretician desavarsit al culorii, un stil cerebral in elaborarea unei panze in prezenta naturii. Foarte diferit de mine care eram pe atunci mai mult un instictiv, orsicand intuitiv, mai mult bazat pe desenatorul afirmat in facultate . Parerile lui au contat pentru mine indiferent ce faceam( ale lui si ale lui Ovidiu). Erau pareri constructive, sintetice, sincere, vizionare si neaparat lejere ( excelenta experienta a profesorului de la scoala populara!).. Pictam undeva un munte si in pauza de tigara imi spune mirat: te am vazut cum pornesti efectiv dintr un colt si ajungi in partea opusa. Nu prea ebosam , lucram aproape direct. Poate si faptul ca picatam pe zapada. Urmatoarea lucrare a fost cel mai bun peisaj de iarna al meu! Niste munti cu griuri retinute si tuse rapide de arbori, in prim plan. Vasile Craita folosea un medium savant alcatuit, pe baza de ceara, cu matitati si transparente. Si el facea amestecuri apropiate si le amesteca cu mediumul sau, pastrandu-le frech pentru urmatoarea sedinta. Un fel de al secco ca la frescă. Pristavu însă folosea cea mai plină și colorată paletă, cu multe nuanțe. Și ce griuri rafinate vezi în pânzele lui! Ștefan Pristavu este și va rămâne un pictor emblematic al școlii peisagistice băcăuane. -Gh. Velea- hatru, generos, iubea pictura profund si pe colegi uman-sugubat. Un muntean frumos cu coloana vertebrala la vedere. In mers parea ca pluteste, danseaza. Ii lipsea orgoliul, il dadu-se pe generozitate, mai demult. Blandetea si asezarea vocii ii sporea aura. Mult incomod pentru tot ce însemna spirit îconcrețit, îmbârligat, manipulator sau unor mentalități comunistoide, din jurul nostru.. Il cununase pe Ovidiu și pe Frant. Mă invitase să vin la liceul de artă, m-a lăudat la primul premiu internațional al școlii, pe care l-am obținut, dar a fost cel care ne-a dat și proba practică la examenul de titularizare. Iți răsplătea multiplicat binele făcut. Pentru o mică datorie bănească și o icoană pe sticlă pe care mi-o ceruse când a plecat în Coreea, m-a răsplătit cu o pictură regală! I- am dus o pânză mică. Mi-a zis : daca tot îți fac o lucrare adu o pânza mai mare! Iertase pe cei care l-au minimalizat ( nu expusese 10 ani - se spunea), nu se plângea, nu purta râca nimănui. Tinea mult să fim uniți, ne chema , ne suna personal, la mici chefuri, agape ( una a fost lată, lată, cu niște învățătoare navetiste, invitate...) De la atelier ținea să mergem împreună spre casă ( ne chema), cu pasul lui egal, ușor, parcă zburând și mergând în același timp. Bucuria plecării în tabără avea mai multe fețe. La scoala, deși era șef de catedră (reînființase liceul de arta, secția de artă și impusese patronimul școlii de G. Apostu) dar și- a lăsa toate aranjamentele și intervențiile din timpul admiterii la liceu pe mâna celor mai pricepuți. Parcă-l aud: vă las pe voi. Eu mă duc să pictez și o spunea cu o tainică, nedisimilată bucurie interioarâ Coordona tabăra și practica de vară a elevilor. Încă înainte de a fi acolo profesori, ne-a invitat pe unii din noi, peisagiști consacrați în tabere de creație să pictăm alături de elevii liceului și chiar să coordonăm pe cei mai mici. La atelier însă pregătind instrumentele nu uita să facă poante colegilor. Odată îi ascunsese bagajele de tabăra lui Vasile iar taxiul marca, marca….Velea se auzea dintr-odată râzîând, iar Vasile se ținea de inimă: nu mai pot vecine, ai să mă omori…!, etc. Un muntean, pietrean, un profund om de dreapta cu tot ce înseamna valorile adevărate. Un tată foarte bun pentru cei trei copii ai lui. Inaintea marii plecări ne- a primit pe mine și Vasile într- un costumaș alb ca un lințoliu. Ne –a spus apoi cu vocea stinsă: ce frumoși sunteti voi băieți! Cât am scris despre Gyuri Velea am găsit pene albe pe geamul unui dormitor și pe mașină. Se pare că m-au vizitat îngerii lui! El a ținut mult timp răul departe, de lumea noastră.
Picta și la școala cu elevii. Avea gamele lui calde, contrastele, amintind întrucâtva de Baba, profesorul său, dar și un mod de a deschide perspectiva aeriana și cromatică. Folosea la urmă degetul pentru a rupe tușa și a imprima o tentă original și parcă imaterială, care dădea o altă identitate amestecului chromatic; ca un pianist, sunetul surprinzător. Velea a avut un rol fundamental în apariția și durarea școlii băcauane de peisaj. El a ținut mult timp răul, cât mai departe de lumea noastră.
-St. Pristavu, un alecsandrian al iernilor pictate. Apropiat ca naștere și spirit de Ion Creangă era cumva între noi și ca eboșe și ca intensitate cromatica, poate uneori mai fotografic (nota colegilor). Uneori îl simțeam și pe Velea în iernile sale sau în lucrările doar eboșate. Iarna pe uliță o simțeam în lucrările lui. Acolo vedeai intens bucuria directă a picturii, fără prea multe filozofii, hărnicia muncii,efortul ajungerii face en face la peisajele care îi plăceau. La fel si o anume fericire, relația cu totul specială cu copii locului cărora le însaila pilde, ghicitori și povesti. La Straja copiii îl așteptau ca pe un mesia humuleștean ( nemțean oricum) Le organiza concursuri de pescuit la care am fost o dată asistentul lui, îi învața să picteze, le facea portretul, coresponda înaintea taberei cu ei, le aducea instrumente , ace, nailon,etc. Eu în peisaj eram un izolat și un retractile, dar eram un bun ascultător, un complementar pentru el!
La plecare copii i-au adus cadouri: fructe, multe oua si chiar o gaina. Un profesor foarte iubit, plin de spirit, de pilde. De Sf. Stefan pregatea masa pentru colegi : vin facut in atelier, slana, carnati tot acolo fripti si mai ales iahnia de fasole atat de asteptata. Sotia, doamna Maria ii spusese: Fanica decat sa faci garduri imnalte mai bine o masa mare! La Geamana punea copii sa-i aduca culori de la Stanciu, vorbindu-le in rusa: ceornai, belai, ohra, sinii, crasnai…la un moment dat oile mancau din uleiurile lui, crezand probabil, ca-s flori. Era o bucurie să fii pe aproape de nenea Fanica! Pristavu folosea cea mai plină și colorată paletă, cu multe nuanțe. Ștefan Pristavu este și va rămâne un pictor emblematic al școlii peisagistice băcăuane.
Horea Bernea. Pozele facute in viteza autocarului cu aparatul lui japonez, pozele facute seara de pe trepied cu timpi lungi de expunere si mai ales felul in care ataca un motiv fara ca tu, in caz ca aveai sansa sa treci prin apropierea lui ( si asta nu se intampla oricui) sa intuiesti ce va picta., erau fascinatii mute. H.Bernea in 86 imi parea un sahist care pur si simplu impinge in fata un pion, atunci cand ,la Magura asezat pe un teren in panta ecranat de crengile unor mari arbori si cu putin din cladirea casei agronomului in spate, incepea lucru trasand, ca un spadasin pe o panza usor colorata, sarje vegetale undeva in sectiunea de aur a tabloului. Lucram la un grossplan, pictam niste tufe de trandafiri. Eram privilegiat.H. Bernea se asezase nu la mare distanta in fata mea. In alta zi l-am vazut pictand ceva mai sus, cu mare perspectiva un subiect pe care eu il picam mai jos ,dar in prim plan. Simteam ca pictez un subiect deja magic, deja vestit. Era cusca de pasari a boierului Braescu. Revederea acelei picturi imi readucea amintirea imaginii cu Bernea pictand acolo la o lungime de autobuz. Era ca si cum lansat in aer de un bungee jumping ai fi “zburat” in apropierea unui condor. Bernea recrea mereu natura- natura creata o data si bine! Vedeai doar anumiti copaci inchisi, in compozitie. Interventiile umane in peisaj le trata abstract, aproape naiv, transparent, sticlos uneori. Rasturnari sau exagerari ale perspective. O carare abstracta care nu merge pe relieful terenulu ci drept si in contrast cromatic cu solul. Prim planurile erau tratate de multe ori ca antimaterie prin albul panzei. Uneori repeta in alt plan, la scara mai mica antimateria. Lipsa materiei era suplinita de grafisme ale limbajului abstract . Bernea pe care-l vazusem in lucrarile lui Courbet din Muzeul de Arta Moderna din Praga era doar amintire! O bere cu corp de la beci, doamna Elena!
Mihai Sarbulescu …dar la Mihai pasta culorii pe care a pus-o în cuțit pe lucrările de la Măgura, Tescani sau Ipotesti, uneori la doi pași de banca unde ne beam cafeaua sau berea ( nu spun orele!) lua dintr-o dată străluciri de chihlimbar si rubin, alteori de azurit și topaz . Da, pasta aceasta mai degrabă pare să redea bucuria materiei și să exaltate intensităti cromatice ale transparentei unei materii cu mușchi, a unei materii încordate în densitate. Juxtapunerea si modelarea pastei făceau ca cele mai pure culori sa fie îmblanzite în fața privitorului. Si dialogurile, povestile lui hatre, culturale, sclipitoare sun si au fost balsamuri ale intalnirilor de tabara….chiar si spriturile!
Poate asta este și măretța picturii: să obții strigăte și bucurii, emoții si trăiri, sclipiri și spațiu, atît în cantitătile minore cât și în densitătțle larvare ale materiei colorate.
Serile tîrzii cu Mihai, eclectante, atrăgătoare, pline de spirit și istorie a artei trăite la un nivel todeauna pasional, cu ascuțimi de gîndire și neaparat filtrate prin țigările aproape vitalizante și deseori edulcorate cu licori de neuitat, greu de ținut în frîu și de margini de pahare. (Un dialog invizibil cu M.Sarbulescu )
Horia Pastina sau știinta dialogului minim și pe ton redus, rotunjit cu blandețe sau fascinația ductului într-un ușor tremolo, simplitatea maximă a volumului și mijloacelor plastic alocate sau discuțiile despre rolul spiritual al culorii albe, prin care, în felul lui substituie lumina divină. Dezvelirea tramelor geometrice O oarece influență în modelarea și în austeritatea subiectului am resimțit-o de la domnia sa în perioada Măgura.
5 Et in Arcadia ego...
Tescani ar mai putea fi sau poate este în idealul artistului băcăuan și nu doar- un Barbizon românesc - nu unul impresionist sau peisagist cu orice chip.
Tescaniul ca loc al rezistenței pentru natură în artă, acea natură sacralizată, deznudată, fără intervenția umană (cel puțin în perioada cînd era interzis oficial acest lucru)
Tescaniul lui Pleșu și în general Tescaniul a fost și va fi un Pontus Euxin al exilului gândirii extinse peste limitele impuse vremelnic. Toamna lui 89, atunci când l-am întâlnit aici într-o scurtă tabără neoficială, a fost și pentru mine pentru o săptămână într-un ,,oraș interzis,,.
Tescaniul rezidențelor în arte plastice, literatură și muzică. Tescaniul ca posibil loc al întâlnirilor vieții tale și de ce nu ale celorlalți. Tescani 2015: Mihai Sârbulescu și Liviu Rusu fac parte cu siguranță din aceste întâlniri.
Factorul comun: o încărcătură specifică a locului, o memorie cultural rasată și elitistă, un fascinant muzeu, o prezență protectoare a parcului dendrologic, a pinilor monumentali cu aliură mediteraniană, a celebrei alei cu plopi pe care parcă auzi din mers, caleașca conacului
Et in Arcadia ego. Și eu am fost la Tescani!... și încă de 5 ori plus în 89 o săptămînă într-o ilegală.
Da și acum la Tescani! Aer curat, aer purificat de centurile verzi ale văii Trotușului, soare binecuvântat. Hai să-i zicem aerosol de plainair, un amestec de aer cald-umed, prin care pătrunde ca apa prin bronhii, ozonul pieptănat de soarele totdeauna... anormal de normal. Am simțit asta, doar stînd în plein air și pictînd O fi, sub forma aceasta, poate inspirația care pregătește terenul sufletesc, desțelenenindu-l…
Mi-a mai pierit din entuziasm, mi s-a tăiat aerosolul de plaiair azi, când am aflat că deja au apărut reproșuri față de gruparea taberei de de anul acesta. Era timpul, mă așteptam. Ar fi fost anormal să fi fost normal! Același scenariu, aceiași fixație, prin interpuși, ca la Mraconia. Oricum, nimic nu poate umbri sau știrbi din fraza liniștită, adresându-mi-se, spusă aproape șoptit de Mihai, într-o seară, la , cu ceilalți: Să știi că Bernea te prețuia! Am simțit pe obraz, ca o pecete, sărutul cald al domnitorului.
https://anticariaterasmus.com/ro/acasa/2186-ioan-burlacu-biserica-de-la-raca-2022-uc-50x70cm.html
IOAN BURLACU Bio:
Nascut la 08.07.1954 – Botosani /Studii : Universitatea de Arta- Iasi -1978 ; 2013-14 / Univ. Nat. de Arte. ,, G..Enescu,, -Iași. Membru U. A. P. filiala Bacau din anul 1992 .
EXP. PERS 2024- “Incinta”-Centrul de Cultura “G.Apostu- Bacau; 2022-‘’Decupaje”sala multim. -bibl.jud. “D.Sturza”- Bacau, “Desveliri” -Galeria “Dana” Iasi; 2021 ” Decupaje”-sala de exp. temporare Horia Bernea , in cadrul zilelor Eminescu –Ipotesti; 2019- ‘’Un punct, doua cercuri’’ (cu Dragos Burlacu) –galeria Karo Bacau; 2018- Obiect si grafica- Centrul de Cultura Moinesti ; 2016- Primăria Moinești - ,,Alcătuiri Dada” (simpozion - Centenar T.Tzara); 2016 - Muzeul de artă comparată Sângeorz-Băi -“Arc Rotitor” ( proiectul ,,Formă si Dialog,, ) 2009 – “Arc Rotitor”- Galeria ”Nouă” a UAP Bacău; 2005 – “Evadări posibile”-Galeria ,,I.Frunzeti” a UAP Bacau ; 2000 BRD- Bacau ; 1996, 1997 – Galeria “ Ad hoc“- Comitetul jud.de Cultura- Bacău; 1989- gal. “ Geneza “ Moinesti ;
EXPOZITII DE GRUP
2024- Gal.Frunzetti -“Mioritei 21; 2023 Gal.Frunzetti Bc;-“Mioritei 21”; Muzeul national “C.Brancusi”, Tg.Jiu exp grup “Imperceptibil”- Mirela Aura, Ioan Burlacu, Ion Isaila; 2022- “LaTerscani, artiști băcăuani” –Teatrul mun.Bacovia; “Artisti plastici băcăuani în col. Muzeului Bc”., gal Alfa ; “Peisajul între figurativ și abstract”-“Incandescent 2 ”; -Muzeul de Arta Bistrita; 2022- Salonul Nat. al Sticlei- gal.Orizont; Bienala de desen- Arad; Zone strategice de creatie-gal. Karo: Bienala Albastra- Brasov; “Interferente”-Botosani’; Bienala de Arta ‘’Lascar Vorel”- P.Neamt; Semn Tainic –Satu Mare. 2021--“Mioritei 21”-gal. Frunzetti Bacau; ” Incandescent” I - M. T.R. Bucuresti; Muzeul de Arta Bistrita ” Incandescent” II; Muzeul de Arta Bacau- “Arta comparata”; “ Tescani 45”-gal.Alfa Bacau; “Cu ochii intredeschisi”- gal Karo Bacau ; Gal.Frunzetti - “Izolart”- exp. grup; Salonul anual – Timisoara 2020-“Mioritei 21”-gal. Frunzetti Bacau; “Forest”-gal. Karo Bacau; A 32 a editie a Atelierelor Salonului National al Sticlei, exp.online (UAP); “Cahla” – M.A.C.Sangeorz Bai; 2019- “ Ordinul mastilor colorate ” galeria Forma Deva ; Simpoz. Internat.Dada East-Tout Est Dada- Moinesti; –‘”Crucea’’ ,Univ.- Craiova, Bienala de Arta ‘’Lascar Vorel”- P.Neamt; “Fotografi fara frontiere”- galleria Frunzetti Bacau; 2018-Anuala de arta fotografica Bacau ; ,,Artisti bacauani,, galeria ,,Amfitrion de la Patria,,-Brasov, ; Galeria Karo- Bacau, ,,Cabinetul de curiozitati ; Exp.grup- Galeria ” Rudolf Schweitzer Cumpana” -Pitesti; UAUIM Bucuresti –Univ.Craiova -”Crucea’’ ; 2017- M.A.C. Sangeorz- Bai -,,Suveica-port si transport,, ; Bienala Nationala de Arta Plastica ,,Lascar Vorel,, Piatra Neamt (nominaliz); Bienala de Carte Bibliofilă și de Carte-Obiect (ed.I) – M.N.L.R. ,, Suveica port si transport”; M.A.C. Sangeorz- Bai;- Galeria ,,Th .Pallady” Iași – Salonul Erotica; 2016- Galeria Karo Bacau- ,,Autoportret,, ,,Ad Bacum,, - Elite Art Gallery Bucuresti ; ,,Tescani- 40 ani,, - Galeria Romană- București ; 2015- Salonul ,,Interferente,, Galeria S.Luchian ,,Botoșani; 2014- Galeria Hellios Timisoara,. Simpoz. ,,Mraconia ,, 2010-Bienala ,,Ion Andreescu,,- Buzău (nominalizat). 2009-„Scris, formă, simbol” -Galeria de artă contemporană- Bacău ; 2008-,,Experiment,, Galeria ALFA Bacău; Eleusis Gallery, Iași- Romania; 2007- „Zoomorfe”- Galeria de artă contemporană- Bacău; „Finnish-rumanian art exhibition”-Sala Thalia –Sibiu; 2006- „Artă comparată”-Gal.de artă contemporană- Bacău; 2006, 2007- Bienala Ion Andreescu-Buzau; 2001 – Salonul National – Bucureşti; 1998 – “ Experiment “ -Galeriile de Arta Oradea ; ,,Tabera de pictura Sadau,, – Suceava; “ 17 Artisti “ – Muzeul Literaturii Române Bucureşti ; Salonul Internaţional de Artă- Reşiţa ; 1997- (1999-2001) , Bienala de Arta Plastica “ Lascar Vorel “- P. Neamt ; ; 1997 - “ Peisagisti Bacauani “ – Centrul de Cultura “ George Apostu “ Bacau; 1993 – expozitia filialei U.A.P. Bacau – Galeria “ Victoria “ Iasi ; 1992 “ Artisti Moldoveni “ galeria “ 3 / 4 “ Teatrul National Bucuresti ; 1991- “ 13 Artisti “ – Galeria “ Caminul Artei “ Bucuresti ;1991 “Saloanele Moldovei “ Bacau – Chisinau ; 1990 Bienala Tineretului –Galeria ‘3 / 4”– Teatrul National Bucuresti ; 1988 – Expozitia Nationala a Tineretului – Baia Mar; 1986 Bienala de Pictura si Sculptura - Galeria “ Dalles” Bucuresti.
STAGII ȘI EXCURSII DE DOCUMENTARE: 2023-Balcik; 2019-Tel Aviv ; 2013- Ravenna; 2011-Roma ; 2007-Opisnia (Ukraina); 2002- Paris,; 1996- Praga.
EXPOZITII DE GRUP IN STRAINATATE : 2021- Bienala Di carta –Schio-Italia; 2017- ,,Abstract, Expressionism & Informal Art” Legnano- Italia, ,,Summer Art Expo,, Torino- Italia; 2008 Limoges (Pavillion du Verdurier), Gueret, Tulle-Franţa; 2006 Chisinau- Com. muzeal ”C.Brâncuşi”-Chisinau; 2004 Chişinău –„Bacau- Bistriţa- Bucureşti ; 2002 “Comme vous emoi”– Montreuil – Paris, Franta; 2000 City Gallery-Tampere Finlanda; 1996 Muzeul Husit Tabor-Cehia, Ambasada Română Praga -Cehia ; 1993-Wiesbaden 1992 Târgul Internaţional de Artă Sevilia- Spania ; 1992 Laussane -Elvetia ; Moscova -Rusia ; 1991 Tirana –Albania.
TABERE DE CREATIE : 2024…….2020- Râsca; 2016-2021- Moinești ; 2014- Mraconia-Ro; 2013, 2014, 2015 –Straja ; 2011- Câmpulung Muscel- România ; 2006-Chişinău-Rep. Moldova ; 1993, 2000,; 2003-2004-2005-Slănic Moldova ; 2001-2003 –Ipoteşti; 2001 – Durău; Moinesti ; 1999-Sadau-Suceava ; 1991, 1994 , 1998, 2015 – Tescani; 1993 – Agafton ; 1988 – Baia-Mare ; 1986, 1988 , 1990 , 1991 -Măgura , Bacău ; 1982-1986 – Berzunţi ;
LUCRARI IN COLECTII PARTICULARE SI DE STAT : Romania, SUA, Franta, Italia, Anglia, Germania, Elvetia, Spania, Canada, Ukraina, Dubai; Primaria Dorohoi; Muzeul de arta Bacau; M.N.L.R.- Buc.; Muzeu G. Enescu-Tescani.; Memorialul M. Eminescu Ipotesti, Muzeul Petrosani.; Gimnaziul de ceramica Opishnia- Ucraina; Min.. Culturi- Chisinau, Muzeul Nat. “C.Brancusi”-Tg.Jiu; Col. municipiu Schio-Italia
LUCRARI de ARTA MONUMENTALĂ“ Omagiu “ mozaic Casa Memoriala “ G.Enescu “ , Dorohoi- 1977;
Bornă la Orăstie, Via Transilvanica - Ioan Burlacu. "Omul bornă"- (1-Stramoșii, 2- Apărător, 3- Soare încolțind) - 2024.
PREMII : 2019- Diploma excelenta, Bienala de Arta ‘’Lascar Vorel”- P.Neamt; 2009 - Premiul filialei UAP Bacău ; 2008- Premiu pentru pictură al revistei „Plumb”; 2005-Premiu de excelenţă al Fundaţiei culturale ”Georgeta şi Mircea Cancicov pentru calitatea expoziţiei personale “Evadări posibile”; 2002- Premiul Ministerului Culturii al Republicii Moldova (Saloanele Moldovei.
Debut editorial în 1989-ATENEU - volume de poezii: 2011 "Blick-ul efemeridei" ed. Vicovia Bacău ; 2019 - “ Săditoarea de urme” -ed. Paideia Bucuresti
-2018-cocurator Simpozion “Centenar T. Tzara”- Moinesti
-1993-2004 -vicepresedinte UAP.Bacau
-din anul 1994, profesor de arte vizuale - C.N.de Artă "G.Apostu"-Bacău ;
-Colaborări cu grafica, ilustratii, coperta de carte, afise, poezie, proză, articole social-culturale, în ATENEU, VITRALIU, PLUMB, CADRAN CULTURAL, MONITORUL DE Bacău, OBSERVATOR de Bacău, DEŞTEPTAREA, Antologia PLUMB 2008/ Bacău, Retrospective 2-Avangarda XXII-Bacău.
-Apariţii în: Who s who Romania 2002; Dialoguri în atelier -Carmen Mihalache Popa 2005 ed.Cronica; Enciclopedia Artiştilor români contemporani, vol I- Al. Cebuc V.Florea, Negoiţă Lăptoiu, Negoiţă Lăptoiu 1996 ed. Arc 2000 ; Ipoteşti topos eminescian-Valentin Ciucă, Ctin Prut, ed.Geea 2001; Creatori din Moldova de Mijloc- album bibliografic Viorel Savin ed.Casa scriitorilor Bacău 2005; Un secol de arte frumoase în Moldova,vol. I -Valentin Ciuca, ed. Art XXI- 2009; Tescani-40 de ani de peisaj- Muzeul National ,, G. Enescu,,- 2016, Reviste: Ateneu, Tribuna , Viata romaneasca , Arte 20 (Italia), Modernism.ro , Agonia.ro, Noise Poetry, Parnas XXI.; 2020 “Cronofiabile” si “Interviuri”-(M. Manta) ; Modernism.ro , Agonia.ro, Noise Poetry, Parnas XXI; Artisti plastici bacauani in colectia Muzeului de Arta Bacau-2022
-Pictura lui Ioan Burlacu, copacii și colinele acesteam îmi amintesc de unele lucrări de tinerețe ale lui Luchian Horia Bernea, Magura 1988 (Enciclopedia artistilor romani contemporani, vol I, 2000)
-Mi-l amintesc pe pictorul Ioan Burlacu tânăr (și eu eram tânăr pe atunci) la Tescani, cu șevaletul în peisaj. Horia Bernea (și el tânar în acele vremuri) îl prețuoia, îi aprecia pictura. Suntem, de atunci, toți trei, prieteni pe viață.
Mihai Sârbulescu – (catalog Ipotesti 2021)
-O mențiune special merită acuratețea profesională cu care se prezintă Ioan Burlacu, copacii săi rămânând ființe, nu simple amintiri sau umbre, subiectivitatea interpretării neacoperindu-le prin tehnici, respirația în rezonanțe de albastru. Radu Negru- Patria în pictura de astăzi, Ateneu 1989
- Ioan Burlacu reprezintă o altă zonă a Moldovei, Bacăul. Este pictor, colorist înnăscut, înrădacinat în tradiția „școlii de la Tescani”, dar și realizatorul multor obicte de factură dadaistă, ca un omagiu adus lui Tristan Tzara, care s-a născut în zona în care activează artistul. A inventat tehnica „decolaj”. Una din aceste lucrări poate fi văzută în expoziția de la Schio.
Ovidiu Petca- catalog Bienala DiCarta Papermade , Schio-Italia-
Lumina , cuvânt și forma
Cunoscut ca un artist dedicat peisajului, apropiat de școală de peisaj de la Tescani și Măgura Ioan Burlacu se definește în anii 80 – 90 în studii ale naturii în plein air, fiind remarcat și stimulat de Horia Bernea și mai recent de membrii grupului Prolog. Neliniștea și căutarea se mută mai apoi în zona poeziei o preocupare mai veche care se materializează prin diverse publicații și două volume de poezie.
Trunchiul
Undeva la intersecția celor doua apare ca o deconstructie a naturii obiectul tridimensional. În practicile sale Ioan Burlacu pendulează în jurul naturii și a simbolurilor universale recicland forme , texturi oarecum familiare. Creanga de copac capătă alte semnificații devine o materie modelabila, își schimba forma dar își păstrează caracterul . Artistul devine în cazul ăsta un îndrumător fin al creșterii, modelează fără sa distrugă.
Obiectul
Apare din ready made, din colări inverse unui malaxor în care introduci pentru a mărunți, Ioan Burlacu aduna bucăți pentru a reclădi un întreg. Întreg care capătă conotații diverse cu asocieri surprinzătoare și nu lipsite de umor. Aici se vede puternicul spirit de reciclare al artistului care adună , adună și reclădește la propriu. Construiește fără a avea obligat un concept ci împins de o nevoie interioară de reconstrucție/ recompunere. Obiectele devin suprinzatoare , colajul 3d la început te poate deruta dar la o lectură mai îndelungată și mai ales pus în contextul unui univers personal capăta sens.
Dealul
In peisaj , artistul se dovedește un virtuos al tonurilor de gri și al structurilor naturale , vibrația vegetală este omniprezentă. Aici nu își dorește să suprindă ci să deprindă un meștesug o înțelegere veche pe cale bătătorită de generații înainte dar cu o nota personală, rafinată tonal și cromatic. In plein air natura și lumina îl obliga la o atacare a suprafeței rapidă cu reveniri puține- timpul conteaza.
Reciclarea (recircularea)
Universului complex al lui Ioan Burlacu se împarte în două zone de căutari: unul realist recognoscibil având ca punct de plecare natura și unul experimental/deconstructivist în care se lasă purtat de proprietațile materialelor și al tehnicilor. Clasicul experimental prezintă două fețe ale aceluiași artist, mereu în căutare, mereu dornic să găsească ceva, dar nu așteaptă să găsească ceva pentru că apar alte provocări. Dacă la peisaj putem vorbi de drumuri, la prima vedere clare, de studiu, în zona obiectului și al ready made- ului artistul devine un deschizator propunând noi conexiuni între materie și formă , o reciclare a primului punct de plecare- peisajul.
-Dragos B u r l a c u, artist vizual - 2016( pliant exp pers. Ipotesti 2021)
de ce peisaj ?
1 -Intorcîndu-mă pe drumul peisajelor mele ajung la copilărie- atunci când doar cu ochii și pașii pictam imaginile nordului- acolo unde văzându-le, creșteam.
2- Pictarea acestor imagini dupa natură e mai importantă decât o fotografie și mai grăitoare ca o mie de cuvinte.
3- Din primele tabere de creație am întalnit artiști remarcabili care tratau plein air-ul ca pe un exercițiu esențial, ca pe o ” gimnastică de întreținere artistică”, indiferent ce ar lucra fiecare dintre ei la atelier. Incă mai cred că în peisaj trebuie să pictez mai ales peisaj (chiar și la Chișinau unde am făcut grafică in interiorul clădirii tot am pictat un fragment de peisaj cu fereastra deschisă. Doar la Opishnia, am modelat în șamota si la Ravena am făcut mozaic.
4- Peisajul nu e deloc cel mai ușor gen artistic și dacă l-aș picta mîine nu ar mai fi la fel ci doar simple picturi asemănătoare. De aceea nu pot să lucrez peisaje butaforice și neaparat vesele sau dulci. Se simte o confruntare acolo.
5- Poate fac peisaj doar pentru ca acolo e “prea mult verde” sau din cauză că eu însumi sunt , vorba lui Gheorghe Velea “, un ”pictor de vacanță ”.
8- Pictez peisaj în plen- air și pentru că în viața de toate zilele folosesc culoarea pentru alte nenumărate lucruri abstracte.
9- Imi plac volumele și perspectiva cromatică; am crescut hrănindu-mi sufletul cu pictura impresionistă... sau, doar pentru că dacă nu merg la mare, vara pictez verdele animalic al ierbii…
10 -A picta peisaj e ca și cum ai lua fructul din copac în loc să- l cumperi de la market. Pentru că a picta dupa natura creată e un mod de a te opune haosului. Nevoia de verde devine de cele mai multe ori nevoia de ordine/ protecție/ speranță. Acolo nimic nu e șui ci doar feng shui. Da, pictez peisajul pentru că trebuie să-l respir .
11- Tot peisajul e martorul și oglinda creției primordiale a lăcașului omenirii, dar și a felului în care oamenii îl pot iubi, administra, gestiona și conserva.
12-Și nu în ultimul rând, pentru ca peisajul este în realismul lui cel mai desâvîrșit aspect al irealului abstract (de aici, de la un peisaj râsturnat a plecat Kandinschi pe calea minunilor nesfârșite- între muzică si matematică- ale picturii abstracte.
- Amprenta maestrilor
-Ilie Boca cu erudiție, spectacol, entuziasm, era locomotiva acestor tabere ( bucureștenii îi reproșau că lucrează prea mult și ei au venit să se și relaxeze) Era artistul credibil, ironic, cult, enciclopedic. Un spectacol cu scenografie și economie a mijloacelor cromatice și plastice îl constituia și expunerea lucrărilor lui în tabere.
Cred ca Ilie m- a influentat mai ales in conturul neutru al desenului și economia paletei. Lucra la peisaj cu 3, 4 culori plus alb de zinc și mai mereu fără negru. Culorile rămase pe paleta le aduna pe familii cromatice și le folosea la următoarea lucrare, la desenat si mase de culoare. Nu prea eboșa! Prefera eboșa stratului colorat preliminar, dat înainte. Folosea la maxim culorile. Juxtapunerile erau importante; ca mutările la sah, știa aproape totul dinainte. Ieri ma uitam la una din cele trei Maguri, ce îmi fusese achizitionată recent; umbra naturala, ocru galben, albastru ceruleum și ultramarin, verde crom și cam atat. Câteodată lac garanța si brun Van Dych. Semănam uneori la game. Ilie folosea și galben, eu foarte rar la început (preferam ocru-galben). Cu timpul m- am distanțat suficient de mult (gamă, motiv, sinteză).
Am declarat recent unei distinse ziariste, cu ocazia aniversării a 70 de ani de viaţă a maestrului Boca că aş lua cu mine, naufragiat într-o ipotetică insulă şi trei amintiri cu domnia sa. …Prima ar fi cea a unei "tabere interzise" la Tescani, în toamna lui '89, când împreună cu un coleg grafician am avut privilegiul să-l văd şi să-l aud pe Ilie Boca cum ne făcea să înţelegem peisajul din jur- motivele câmpiei din lunca Tazlăului- "pictând cu vorbele" şi gesticulând ca un dirijor ce încerca să stăpânească natura cu ce are ea în esenţa ei fundamental pentru un artist: motiv, sinteză, forma ca semn iconic.
Parcă-l aud: -Uite bătrâne, iei casele alea, elimini de acolo din stânga, în prim plan vibrezi uşor cu ocru peste laviuri de umbră, sau... plopii de lângă biserica de lemn cu griuri calde şi grâul cu verde china în prim plan…
A doua- amintirea nopţii de la U Kajnu, când în micul local din Taborul cehesc am desenat şarjând într-un desant artistic românesc, câteva ore printre sticle de Budwaisser, "gustări interzise" şi vorbe de duh. Ilie, după ce a terminat hârtia a pictat până şi faţa de masă.
Ce seară! Ce melanj de plăceri estetice, gustative, ce sete de bere şi artă!
A treia- şi poate cea mai dragă- e noaptea târzie, albă şi proaspătă în care l-am ascultat cu nesaţ pe Ilie în camera unde dormea cu Ion, vorbindu-ne despre şcolile de pictură din Iaşi şi Bucureşti, despre personalităţile artistice prin care acestea trăiesc, precum şi despre şcolile artistice de artă din Munchen şi Barbizon, care au şcolit artiştii din cele două centre de cultură naţionale. Despre faptul că amprenta acestora din urmă, asupra evoluţiei artei din "dulcele târg", precum şi din capitală, era încă foarte vizibilă… (Amintiri din Cehia Ateneu)
-Am pictat in arealul maestrului, am stat serile la povesti/ amintiri/ taclale/ cu un vecin tonic, cult intelept, bun. M-a fascinate mereu felul in care ne prezenta modul de atac al campului vizual si motivele alese ca tema, gama propusa de culoarea locala si modul de alcatuire a paletei de lucru: cu o simplitate si disciplina aproape matematica. Placerea impusa a lucrului si numarul panzelor pictate de Ilie Boca, fascinau si “speriau”, In masura in care noi, cei ce veneam probabil si pentru boema si odihna taberei, amalgamam chemarea adevarata a unei ntabere de plain-air...
A fost o sansa sa fac prima tabara in preajma domniei sale, la Berzunti! Ne spalam la rau, culegeam mure si ciuperci, taiam lemne pentru gatitul la soba, materia prima o tineam in fantana la recesi, mai ales colindam satul, dealurile si padurile sa pictam. Seara “raportam”, discutam. Invatam, privind lucrarile greilor! (Ganduri despre Ilie Boca, imparatul culorii, la 80 de ani -Vitraliu)
-La Vasile Craita Mândra încâ se mai simțeau atunci în peisaje texturile grafice sau asprimea sintezelor monumentalistului și chiar ușoare viziuni umoristice ale desenului naturii din caricatură. Apoi am vazut apropierea de viziunile plastic ale lui Ilie Boca si cu timpul limpezirile, epurările, transparentele, ebosele calde ale stratului de baza, fascinanele teorii cu lumina care intra intr-o zona , sub o culoare si iese in alta zona sub alta culoare pe care o transforma!brrr piele de gaina, fascinatie, sigur admiratie!. Un teoretician desavarsit al culorii, un stil cerebral in elaborarea unei panze in prezenta naturii. Foarte diferit de mine care eram pe atunci mai mult un instictiv, orsicand intuitiv, mai mult bazat pe desenatorul afirmat in facultate . Parerile lui au contat pentru mine indiferent ce faceam( ale lui si ale lui Ovidiu). Erau pareri constructive, sintetice, sincere, vizionare si neaparat lejere ( excelenta experienta a profesorului de la scoala populara!).. Pictam undeva un munte si in pauza de tigara imi spune mirat: te am vazut cum pornesti efectiv dintr un colt si ajungi in partea opusa. Nu prea ebosam , lucram aproape direct. Poate si faptul ca picatam pe zapada. Urmatoarea lucrare a fost cel mai bun peisaj de iarna al meu! Niste munti cu griuri retinute si tuse rapide de arbori, in prim plan. Vasile Craita folosea un medium savant alcatuit, pe baza de ceara, cu matitati si transparente. Si el facea amestecuri apropiate si le amesteca cu mediumul sau, pastrandu-le frech pentru urmatoarea sedinta. Un fel de al secco ca la frescă. Pristavu însă folosea cea mai plină și colorată paletă, cu multe nuanțe. Și ce griuri rafinate vezi în pânzele lui! Ștefan Pristavu este și va rămâne un pictor emblematic al școlii peisagistice băcăuane. -Gh. Velea- hatru, generos, iubea pictura profund si pe colegi uman-sugubat. Un muntean frumos cu coloana vertebrala la vedere. In mers parea ca pluteste, danseaza. Ii lipsea orgoliul, il dadu-se pe generozitate, mai demult. Blandetea si asezarea vocii ii sporea aura. Mult incomod pentru tot ce însemna spirit îconcrețit, îmbârligat, manipulator sau unor mentalități comunistoide, din jurul nostru.. Il cununase pe Ovidiu și pe Frant. Mă invitase să vin la liceul de artă, m-a lăudat la primul premiu internațional al școlii, pe care l-am obținut, dar a fost cel care ne-a dat și proba practică la examenul de titularizare. Iți răsplătea multiplicat binele făcut. Pentru o mică datorie bănească și o icoană pe sticlă pe care mi-o ceruse când a plecat în Coreea, m-a răsplătit cu o pictură regală! I- am dus o pânză mică. Mi-a zis : daca tot îți fac o lucrare adu o pânza mai mare! Iertase pe cei care l-au minimalizat ( nu expusese 10 ani - se spunea), nu se plângea, nu purta râca nimănui. Tinea mult să fim uniți, ne chema , ne suna personal, la mici chefuri, agape ( una a fost lată, lată, cu niște învățătoare navetiste, invitate...) De la atelier ținea să mergem împreună spre casă ( ne chema), cu pasul lui egal, ușor, parcă zburând și mergând în același timp. Bucuria plecării în tabără avea mai multe fețe. La scoala, deși era șef de catedră (reînființase liceul de arta, secția de artă și impusese patronimul școlii de G. Apostu) dar și- a lăsa toate aranjamentele și intervențiile din timpul admiterii la liceu pe mâna celor mai pricepuți. Parcă-l aud: vă las pe voi. Eu mă duc să pictez și o spunea cu o tainică, nedisimilată bucurie interioarâ Coordona tabăra și practica de vară a elevilor. Încă înainte de a fi acolo profesori, ne-a invitat pe unii din noi, peisagiști consacrați în tabere de creație să pictăm alături de elevii liceului și chiar să coordonăm pe cei mai mici. La atelier însă pregătind instrumentele nu uita să facă poante colegilor. Odată îi ascunsese bagajele de tabăra lui Vasile iar taxiul marca, marca….Velea se auzea dintr-odată râzîând, iar Vasile se ținea de inimă: nu mai pot vecine, ai să mă omori…!, etc. Un muntean, pietrean, un profund om de dreapta cu tot ce înseamna valorile adevărate. Un tată foarte bun pentru cei trei copii ai lui. Inaintea marii plecări ne- a primit pe mine și Vasile într- un costumaș alb ca un lințoliu. Ne –a spus apoi cu vocea stinsă: ce frumoși sunteti voi băieți! Cât am scris despre Gyuri Velea am găsit pene albe pe geamul unui dormitor și pe mașină. Se pare că m-au vizitat îngerii lui! El a ținut mult timp răul departe, de lumea noastră.
Picta și la școala cu elevii. Avea gamele lui calde, contrastele, amintind întrucâtva de Baba, profesorul său, dar și un mod de a deschide perspectiva aeriana și cromatică. Folosea la urmă degetul pentru a rupe tușa și a imprima o tentă original și parcă imaterială, care dădea o altă identitate amestecului chromatic; ca un pianist, sunetul surprinzător. Velea a avut un rol fundamental în apariția și durarea școlii băcauane de peisaj. El a ținut mult timp răul, cât mai departe de lumea noastră.
-St. Pristavu, un alecsandrian al iernilor pictate. Apropiat ca naștere și spirit de Ion Creangă era cumva între noi și ca eboșe și ca intensitate cromatica, poate uneori mai fotografic (nota colegilor). Uneori îl simțeam și pe Velea în iernile sale sau în lucrările doar eboșate. Iarna pe uliță o simțeam în lucrările lui. Acolo vedeai intens bucuria directă a picturii, fără prea multe filozofii, hărnicia muncii,efortul ajungerii face en face la peisajele care îi plăceau. La fel si o anume fericire, relația cu totul specială cu copii locului cărora le însaila pilde, ghicitori și povesti. La Straja copiii îl așteptau ca pe un mesia humuleștean ( nemțean oricum) Le organiza concursuri de pescuit la care am fost o dată asistentul lui, îi învața să picteze, le facea portretul, coresponda înaintea taberei cu ei, le aducea instrumente , ace, nailon,etc. Eu în peisaj eram un izolat și un retractile, dar eram un bun ascultător, un complementar pentru el!
La plecare copii i-au adus cadouri: fructe, multe oua si chiar o gaina. Un profesor foarte iubit, plin de spirit, de pilde. De Sf. Stefan pregatea masa pentru colegi : vin facut in atelier, slana, carnati tot acolo fripti si mai ales iahnia de fasole atat de asteptata. Sotia, doamna Maria ii spusese: Fanica decat sa faci garduri imnalte mai bine o masa mare! La Geamana punea copii sa-i aduca culori de la Stanciu, vorbindu-le in rusa: ceornai, belai, ohra, sinii, crasnai…la un moment dat oile mancau din uleiurile lui, crezand probabil, ca-s flori. Era o bucurie să fii pe aproape de nenea Fanica! Pristavu folosea cea mai plină și colorată paletă, cu multe nuanțe. Ștefan Pristavu este și va rămâne un pictor emblematic al școlii peisagistice băcăuane.
Horea Bernea. Pozele facute in viteza autocarului cu aparatul lui japonez, pozele facute seara de pe trepied cu timpi lungi de expunere si mai ales felul in care ataca un motiv fara ca tu, in caz ca aveai sansa sa treci prin apropierea lui ( si asta nu se intampla oricui) sa intuiesti ce va picta., erau fascinatii mute. H.Bernea in 86 imi parea un sahist care pur si simplu impinge in fata un pion, atunci cand ,la Magura asezat pe un teren in panta ecranat de crengile unor mari arbori si cu putin din cladirea casei agronomului in spate, incepea lucru trasand, ca un spadasin pe o panza usor colorata, sarje vegetale undeva in sectiunea de aur a tabloului. Lucram la un grossplan, pictam niste tufe de trandafiri. Eram privilegiat.H. Bernea se asezase nu la mare distanta in fata mea. In alta zi l-am vazut pictand ceva mai sus, cu mare perspectiva un subiect pe care eu il picam mai jos ,dar in prim plan. Simteam ca pictez un subiect deja magic, deja vestit. Era cusca de pasari a boierului Braescu. Revederea acelei picturi imi readucea amintirea imaginii cu Bernea pictand acolo la o lungime de autobuz. Era ca si cum lansat in aer de un bungee jumping ai fi “zburat” in apropierea unui condor. Bernea recrea mereu natura- natura creata o data si bine! Vedeai doar anumiti copaci inchisi, in compozitie. Interventiile umane in peisaj le trata abstract, aproape naiv, transparent, sticlos uneori. Rasturnari sau exagerari ale perspective. O carare abstracta care nu merge pe relieful terenulu ci drept si in contrast cromatic cu solul. Prim planurile erau tratate de multe ori ca antimaterie prin albul panzei. Uneori repeta in alt plan, la scara mai mica antimateria. Lipsa materiei era suplinita de grafisme ale limbajului abstract . Bernea pe care-l vazusem in lucrarile lui Courbet din Muzeul de Arta Moderna din Praga era doar amintire! O bere cu corp de la beci, doamna Elena!
Mihai Sarbulescu …dar la Mihai pasta culorii pe care a pus-o în cuțit pe lucrările de la Măgura, Tescani sau Ipotesti, uneori la doi pași de banca unde ne beam cafeaua sau berea ( nu spun orele!) lua dintr-o dată străluciri de chihlimbar si rubin, alteori de azurit și topaz . Da, pasta aceasta mai degrabă pare să redea bucuria materiei și să exaltate intensităti cromatice ale transparentei unei materii cu mușchi, a unei materii încordate în densitate. Juxtapunerea si modelarea pastei făceau ca cele mai pure culori sa fie îmblanzite în fața privitorului. Si dialogurile, povestile lui hatre, culturale, sclipitoare sun si au fost balsamuri ale intalnirilor de tabara….chiar si spriturile!
Poate asta este și măretța picturii: să obții strigăte și bucurii, emoții si trăiri, sclipiri și spațiu, atît în cantitătile minore cât și în densitătțle larvare ale materiei colorate.
Serile tîrzii cu Mihai, eclectante, atrăgătoare, pline de spirit și istorie a artei trăite la un nivel todeauna pasional, cu ascuțimi de gîndire și neaparat filtrate prin țigările aproape vitalizante și deseori edulcorate cu licori de neuitat, greu de ținut în frîu și de margini de pahare. (Un dialog invizibil cu M.Sarbulescu )
Horia Pastina sau știinta dialogului minim și pe ton redus, rotunjit cu blandețe sau fascinația ductului într-un ușor tremolo, simplitatea maximă a volumului și mijloacelor plastic alocate sau discuțiile despre rolul spiritual al culorii albe, prin care, în felul lui substituie lumina divină. Dezvelirea tramelor geometrice O oarece influență în modelarea și în austeritatea subiectului am resimțit-o de la domnia sa în perioada Măgura.
5 Et in Arcadia ego...
Tescani ar mai putea fi sau poate este în idealul artistului băcăuan și nu doar- un Barbizon românesc - nu unul impresionist sau peisagist cu orice chip.
Tescaniul ca loc al rezistenței pentru natură în artă, acea natură sacralizată, deznudată, fără intervenția umană (cel puțin în perioada cînd era interzis oficial acest lucru)
Tescaniul lui Pleșu și în general Tescaniul a fost și va fi un Pontus Euxin al exilului gândirii extinse peste limitele impuse vremelnic. Toamna lui 89, atunci când l-am întâlnit aici într-o scurtă tabără neoficială, a fost și pentru mine pentru o săptămână într-un ,,oraș interzis,,.
Tescaniul rezidențelor în arte plastice, literatură și muzică. Tescaniul ca posibil loc al întâlnirilor vieții tale și de ce nu ale celorlalți. Tescani 2015: Mihai Sârbulescu și Liviu Rusu fac parte cu siguranță din aceste întâlniri.
Factorul comun: o încărcătură specifică a locului, o memorie cultural rasată și elitistă, un fascinant muzeu, o prezență protectoare a parcului dendrologic, a pinilor monumentali cu aliură mediteraniană, a celebrei alei cu plopi pe care parcă auzi din mers, caleașca conacului
Et in Arcadia ego. Și eu am fost la Tescani!... și încă de 5 ori plus în 89 o săptămînă într-o ilegală.
Da și acum la Tescani! Aer curat, aer purificat de centurile verzi ale văii Trotușului, soare binecuvântat. Hai să-i zicem aerosol de plainair, un amestec de aer cald-umed, prin care pătrunde ca apa prin bronhii, ozonul pieptănat de soarele totdeauna... anormal de normal. Am simțit asta, doar stînd în plein air și pictînd O fi, sub forma aceasta, poate inspirația care pregătește terenul sufletesc, desțelenenindu-l…
Mi-a mai pierit din entuziasm, mi s-a tăiat aerosolul de plaiair azi, când am aflat că deja au apărut reproșuri față de gruparea taberei de de anul acesta. Era timpul, mă așteptam. Ar fi fost anormal să fi fost normal! Același scenariu, aceiași fixație, prin interpuși, ca la Mraconia. Oricum, nimic nu poate umbri sau știrbi din fraza liniștită, adresându-mi-se, spusă aproape șoptit de Mihai, într-o seară, la , cu ceilalți: Să știi că Bernea te prețuia! Am simțit pe obraz, ca o pecete, sărutul cald al domnitorului.
https://anticariaterasmus.com/ro/acasa/2186-ioan-burlacu-biserica-de-la-raca-2022-uc-50x70cm.html
1 Obiect